Cazul a avut loc în anul 2011. Pacienta a fost luată la evidența medicului de familie cu sarcină în decembrie 2010. Pe 17 și 19 aprilie ea a efectuat câte un examen ecografic la clinica Modus Vivendi, la medicul imagist Vitalie Cotorcea. Mai târziu, pe 10 martie, apoi pe 30 mai și ultima dată, pe 4 iulie, a mers pentru controale suplimentare de imagistică la clinica privată Dr. Pitel, la medicul Feodosie Bejan.

Niciunul dintre medici n-ar fi depistat o malformație gravă la inimă, diagnosticul fiind protejat de instanță. Pacienta a născut pe 19 iulie la Spitalul Municipal nr.1. Depistând problema, medicii de acolo au cerut un consult suplimentar al regretatului medic neonatolog Petru Stratulat.

Defectul cardiac putea fi soluționat prin intervenție medicală urgentă numai în România, la Târgu Mureș sau la Kiev, Ucraina, acestea fiind destinațiile cele mai apropiate. Părinții au ales să zboare la Kiev, cu o cursă charter, de la Air Moldova.

Copilul a fost în cele din urmă operat la Centrul Medical Științifico-Practic de Cardiologie Pediatrică și Chirurgie Cardiacă a Ministerului Sănătății al Ucrainei, iar pentru întregul tratament familia a achitat peste 10.000 de euro. Aproximativ aceeași sumă a fost achitată pe cazarea la hotel.

La scurt timp, familia a solicitat o expertiză medico-legală în Ucraina, care a fost gata în octombrie 2013. Experții ucraineni au concluzionat că vizualizarea unor structuri ale inimii este posibilă la 11 săptămâni în condiții unui aparataj foarte performant. În condiții obișnuite, oricum un defect serios ar fi trebuit observat la 14 săptămâni. Deja între 20 și 24 de săptămâni „un număr impunător” de malformații pot fi depistate, inclusiv malformația cu care s-a născut copilul.

În esență, experții au concluzionat următoarele: aproximativ în 84% din cazuri diagnosticul cu pricina se stabilește la perioada de sarcină 18-19 săptămâni, la perioada de 20-22 săptămâni se prognozează la 96 % din cazuri, iar la 32-34 săptămâni – 91% din cazuri.

În paralel, avocații clinilor private au solicitat o expertiză medico-legală în Republica Moldova. Concluzia a fost:„evaluarea incorectă a celor 3 vase putea fi comisă de orice medic – imagist, plasat în aceleași condiții de lucru în Republica Moldova și, concomitent, cu asemenea obiect de examinare și particularitățile individuale”. Așadar, orice medic pus în aceleași condiții ar fi greșit.

Mai mult, ambii medici s-au apărat și au spus că au văzut pacienta la rugămintea unor persoane, fără îndreptare de la medicul de familie, nu au analizat datele ei medicale îndeaproape și nici factorii de risc. Totuși, instanța nu s-a lăsat convinsă – necunoașterea factorilor de risc nu înseamnă admiterea unui comportament neglijent. Instanța a mai ajuns la concluzia că dacă medicii nu erau convinși de veridicitatea diagnosticului, ar fi trebuit să îndrepte pacienta pentru realizarea unui examen medical aprofundat. Instanța mai crede că medicii ar fi încercat să transfere vina către pacientă. În plus, doar unul dintre medici a dat explicații referitor la faptul că a eșuat să stabilească diagnosticul – considerase „cele trei vene normale…” Comisiile de experți formate pe acest caz au ajuns la concluzia unei erori de diagnostic, dar posibil din cauza unor factori obiectivi. Termenii „posibil” nu au avut greutate în fața judecătorilor, dar au cerut demonstrații științifice și nu presupuneri pentru situația creată.

Totuși, este important de menționat că cei doi medici nu au putut fi găsiți vinovați de producerea unei erori medicale, așa cum legea reglementează acum eroarea medicală. Mai exact „o activitate sau inactivitate conștientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătății pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism”. Cei doi medici n-au acționat din intenție, iar consecințele au fost altele decât cele care vizează eroarea medicală.

„Situația din litigiu se încadrează la categoria de responsabilitate medicală care, în sensul larg, excedează limitele noțiunii de eroare medicală”, menționează instanța, fiind invocate astfel articolele 17 și 18 din Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului. De altfel, avocatul pacientei a ales să-și construiască învinuirea în baza Codului Civil și nu Codului Penal, așa cum se procedează de cele mai multe ori.

Într-un final, instanța a putut face legătura directă dintre acțiunile sau inacțiunile medicilor și prejudiciul adus familiei pacientei. Astfel,Curtea Supremă de Justiție a impus ambele clinici să plătească despăgubiri de aproximativ 240.000 de lei, prejudicii materiale și morale, precum și cheltuielile de judecată.

Menționăm că Republica Moldova nu are o lege a malpraxisului, respectiv malpraxisul nu este definit legal. În mare parte, erorile medicale sunt investigate prin prisma Codului Penal.

sanatateainfo.md